Acesta este un articol in care doresc sa detaliez un aspect despre faptul ca este bine intotdeauna sa aduci satisfactii in viata fiecaruia, atat timp cat iti doresti sa faci asa ceva.
Exista o postare in forumul pe care l-am fondat, despre o deplasare in Olanda a unui coleg ce avea sa devina un viitor rulotist.
Avand in vedere ca moda copy-paste este mai mereu practicata, am decis sa copiez intreg articolul din forum si sa-l adaug aici, in blog.
Iata articolul:
„Experienta mea de rulotist se imbogatea pe zi ce trecea si am devenit in cercul de prieteni un fel de guru al acestui fenomen.
Iesisem chiar o data la Corbu (in camping normal, caci de off nu s-a pus inca problema) astfel incat eram indreptatit sa dau sfaturi, indrumari si ma mandream cu rulota peste tot asa de tare, incat daca m-ar fi auzit proiectantii si-ar fi pus serioase intrebari cine sta de fapt la baza conceptiei acestui model.
In primul episod am mentionat faptul ca am promis fetelor sa revenim la Corbu cu rulota si m-am tinut de promisiune. Am sunat pentru programare si surpriza mare, campingul se inchisese cam de 2 saptamani, era daca nu ma insel prin septembrie catre sfarsitul lunii oricum. Bravo George, Corbu la anul, caci acum…Si sa vezi uimire mare cand a mentionat interlocutorul meu ca ne primeste fiind prima iesire cu rulota. Sa le dea Domnu’ sanatate tuturor celor de acolo, caci ne-au ajutat cu de toate: apa, curent, ne-au invatat cum se caleaza corect, tot felul de nimicuri pentru ei si lucruri mari pentru noi. Din acest motiv doresc sa le transmit multumiri din suflet. Aceea a fost prima experinta de rulotist, pe care nu o voi uita niciodata si pe care o povestesc cu drag si lux de amanunte fiecarei persoane dispuse sa ma asculte.
Urmatoarea iesire a fost…ati ghicit, tot la Malul Marii, in minivacanta de 1 mai.
Ne-au insotit niste prieteni de familie, ce au venit cu cortul neavand la momentul respectiv “casuta mergatoare” in dotare. Tot o fericire pe toti, au verificat coltisol cu coltisor, dulap cu dulap, intrebari peste intrebari. Sunt un om, zic eu caci sotia afirma cu totul altceva, destul de calm, pe jumatate ardelean, dar se pare ca jumatatea cealalta si-a cerut drepturile pe o lunga perioada de timp inainte. Fratilor, eu n-am controlat asa rulota niciodata, caci obosisem sa dau din gura si le-am sugerat sa-si cumpere si ei una sa nu ma mai bata pe mine la cap cu toate intrebarile de genul ce structa are, cat de goasa-i tabla, ce izolatie are, plus fel de fel de alte asemenea. O fi eu expert, dar parca obosesti la asemenea intrebari. Si sa vezi minune mare cum sotia a zambit frumos la prietenul meu calm si a spus: “Daca pe 1 Iulie, era iar liber, nu venim aici cu rulota noastra, sa nu mai cumperi niciodata una ca nu ma voi urca in ea, nici eu, nici copii si stii ca sunt in stare de asta”. Eeeee…se schimbasera datele problemei capital. Prietenul, care pana atunci statuse cu berea in brate si radea de mine pe infundate, a palit usor, usor, mainile au inceput sa-i tremure (n-are nici Parkinson, nu-i nici alcoolic), respiratia i-a devenit sacadata. Exact cum nu ma gadisem eu in viata mea la o rulota (vezi episodul 1), fix la fel prietenul nu-si pusese niciodata intrebarea macar daca i-ar trebui la ceva. Treaba buna zic, pune-te pe cautat si fratele tau iti ia locul la bere si fumat caci si asa ai ras de mine doua ore cat am raspuns la intrebari. Iar de aici a plecat totul si in familia lui.
Nu stiu daca sunt sau nu membrii la noi pe site, dar vreau sa le multumesc unor oameni de toata isprava cu care ne-am intalnit la Corbu in perioada respectiva (aveau numere de Brasov si Prahova). Ne-au ajutat sa intindem cortul rulotei pentru prima data. Prima data pentru noi si prima data pentru cort, caci era nou nout, doar eu ce incercasem sa-l montez anul trecut tot la Corbu, dar din cauza vantului am renuntat, caci prea se amuzau fetele mele cum le lua vantul pe sus tinandu-se de laterale. Asa ca am spus “gata cu parapantismul, strangem jucariile”, bine oricum nu stiam cum se monteaza, iar netul nu dorea sa ma ajute cu informatii.
Ca sa revenim, dupa ce m-am amuzat destul de preten’ cum incerca el sa explice consoartei ca-i buna o rulota, dar nu neaparat obligatorie, ne-am pus pe cautat. Normal ca prima data aici pe site. Avea Viorel o rulota de vanzare in acel moment, dar prea mare pentru nevoile lor. Mi-a aratat prietenul cateva prin tara, neconcludente, asa incat l-am sfatuit, ca pe multi altii de altfel, sa mearga frumos in patria rulotelor si sa-si achizitioneze una de acolo. Zilele treceau si latul se strangea din ce in ce mai tare, banuiesc ca nici mancare calda nu mai primea acasa, dar asta n-o sa confirme niciodata ca-I si orgolios. A picat magareata pe mine sa caut, normal. Din experienta acumulata la primul drum si mai ales din invataturile ulterioare, am facut o lista de cinci rulote ce se incadrau in buget si dotari, am pus carlig la masina lui si intr-o noapte, am purces la drum. Din Bucuresti in Leiden e ceva talpa de bagat, cam 2250 km, pe care daca-mi amintesc bine, i-am parcurs in 24 de ore, c-am ajuns la cazare noaptea la 2, asa cum ne propusesem. Nu mai intru in amanunte cu locurile de parcare, tarife, etc, ci trec direct la subiectul pentru care am fost convins sa fac acest blog. Bai frate, cum mama draq am gasit junghiurile alea de rulote nu stiu. Bugetul era intr-adevar destul de limitat 3500 max 4000, dar oricum niste rulote de te lua plansul langa ele. In ziua a doua, dupa sute de km facuti prin Olanda, imi venea fizic sa plang. Ultima rulota, plini de speranta, intr-un hambar pe un camp cu un samsar de-al lor ce dorea sa-mi vanda o rulota “ca noua” dar fara boiler (avea inclusiv strap facut), a pus capac la tot. Am plecat de acolo, ne-am orit pe marginea drumului intr-un camp si cugetam unde sa o luam, de unde sa o mai apucam. Se facute deja joi, era ceasul vreo 15-16, eram la vreo 200 km de Leiden, ne gandeam daca sa plecam spre tara, sau inapoi la cazare si sa mai incercam maine.
Acum a venit randul sa-i multumesc unui mare OM, care ne-a salvat la propriu.
L-am sunat, m-am prezentat, i-am expus problema si sa-i dea Cel de sus sanatate si tot ce-si doreste ca ne-a scos din belele. Ne-a trimis doua adrese de parcuri, una la 15-20 km de unde eram, cea de-a doua pe langa “casa”. Am fost la prima, am verificat, negociat si am plecat acasa plini de speranta. Nu-i convenea nevesti-sii ca era prea mare. Pat matrimonial, cabina dus, mover, ce mai era dementiala, ca i-am si spus ca facem schimb de rulote si ii platesc eu diferenta daca doreste. Ma rog, am ajuns si la al doilea parc, de unde am achizitionat pana la urma actuala casuta pe roti, cu bugetul un pic umftat, dar oricum muuuult peste ce se gaseste in tara.
Am lasat intentionat la sfarsit multumirile pentru acest mare OM, pe care inca n-am avut onoarea sa-l intalnesc personal, dar sper sa se intample si acest lucru. Ne-a ajutat neconditionat, fix in momentele in care aveam mai multa nevoie, ne-a indrumat, dat sfaturi, imbarbatat, s-a interesat de soarta noastra pana am ajuns in tara.
Pentru toate acestea si nu numai, iti multumesc @Viorel C.!”
Cam acesta este articolul si de ce am dorit sa-l adaug aici?
Fiindca imi este adresat, iar descrierea facuta si pasii care trebuie urmati despre cum s-a achizitionat o rulota, merita citita de cat mai multi.
Articolul si comentariile existente pot fi gasite in scrierea originala aici
Si inca ceva!
Este bine ca multi sa inteleaga ca nu se intampla nimic deoasebit cand incerci sa ajuti, ci din contra. Intotdeauna vei avea satisfactia ca ai facut un bine in viata asta care si asa este plina de rautati la tot pasul.
![prin-olanda]( "traseu-olanda")
Articolul Despre ce inseamna sa faci bine in viata apare prima dată în Blog despre Rulote.
